De ce îmi place Bucovina?

În loc de urări, de ziua Bucovinei, voi relua un text pe care l-am distribuit acum patru ani. A fost scris dintr-o inimă mare de bucovinean, de „Mogulul Cuvintelor”, maestrul Casian Balabasciuc:

Nu pentru că m-am născut aici îmi place ţinutul dintre obcini şi nici pentru că de el mă leagă amintiri de o viaţă. Sunt multe alte motive, mai adânci decât apartenenţa la o anume comunitate, decât o anume înţelepciune a locului.
Bucovina îmi place pentru că aici există culori pe care mulţi pământeni nu mai pot să le vadă. Pentru că cerul miroase a răşină, pentru că fâneţele au flori felurite, pentru că păsările nu contenesc să cânte, iar stelele nu cad, ci doar măsoară infinitul.

Îmi place în Bucovina pentru că aici oamenii te privesc în ochi şi îţi doresc zi bună, chiar dacă nu i-ai mai întâlnit niciodată.  Îmi place  pentru că bătrânii ei mai ştiu să se mire, iar copiii  să se ruşineze. Pentru că vara e parfumată cu iz de fân proaspăt, iar toamna cu miros de otavă; pentru că merele pot fi roşii sau galbene, iar prunele par brumate. Pentru că laptele are gust de păşune înmiresmată şi e păstrat în oale de lut. Pentru că dacă nu desluşeşti într-o zi un zvon de bucium sau de fluier, sigur vei auzi clinchet de clopot ori dangăt de talangă.

Pentru că în Bucovina caii sunt frumoşi, iar rândunelele mai găsesc streşini sub care să-şi lipească măiestrit cuibul. Pentru că soarele răsare numai dacă sclipeşte roua, ori scânteiază troienele îngheţate.  Pentru că norii nu se opresc niciodată. Pentru că mai există cămeşi şi bundiţe, opinci şi sumane. Pentru că fetele şi feciorii mai ştiu să cânte. Pentru că mai vin brazii la veselie sau la jale. Pentru că mai pleacă berzele. Pentru că mai latră către seară câinii la cirezi, pentru că mai foşnesc pomii în livadă. Pentru că părinţii binecuvântează tinerii înainte de nuntă, iar pruncii  ţipă cât pot la botez.

Pentru că bunicile mai pot împleti ciorapi de lână, pentru că femeile mai coc cozonaci. Pentru că nimeni nu se întreabă unde o fi raiul. Pentru că ridicându-se de la masă îşi fac cruce mulţumind şi când au mai mult şi când au mai puţin. Pentru că pădurile cu cât sunt mai adânci cu atât sunt mai tăcute. Pentru că apele cu cât sunt mai zgomotoase, cu atât sunt mai puţin adânci. Pentru că în Bucovina sunt hribi dolofani şi afine mari. Pentru că păstrăvii au cele mai roşii puncte pe care le-am văzut. 

Dar cel mai mult îmi place în Bucovina pentru că de aici Dumnezeu nu a plecat niciodată.

(Casian Balabasciuc – De ce îmi place Bucovina?)